02 mart. Conflictul interior

Conflictele interioare sunt nenumărate. Cauza lor pot fi un decalaj între intenție și acțiunea ca atare.

Ex. “Vreau să mă fac mare, dar refuz să mănânc singur.”

Poate fi vorba despre un conflict între două dorințe sau două temeri, între o dorință și o teamă.

Ex. “Am o migrenă, care mă supără de ani buni.”

O fostă fetiță este prinsă între dorința de a rămâne fetiță și accea de a deveni femeie. Abandonând una dintre dorințe, și mai ales fantasmele din jurul ei, durerile de cap dispar.

Ni se întâmplă să trăim un conflict între ceea ce simțim și ceea ce trebuie să arătăm sau să exprimăm.

Ex. “Fii drăguț și spune buna ziua doamnei.” Și copilul gândește, nu, ea nu e drăguță, miroase urât.

Numeroase situații acutizează în noi decalajul dintre ce simțim și ceea ce se presupune că ar trebui să simțim.

Ex. “Trebuie să te bucuri de surioara ta care tocmai a venit pe lume.” Ei nu, nu este bucuros, vrea ca ea să dispară, să moară, o urăște chiar și pe mamă….pe care totuși o adoră.

Rolul adultului e acela de a favoriza exprimarea sentimentului prin cuvinte pentru a evita transpunerea lui în durere fizică. Aceasta înseamnă a numi, a enunța și, deasemenea a lega. A lega simțământul de posibilitatea ascultării.

Prea adesea în cotidianul comunicării avem tendința să-i atribuim altcuiva cauza.

Ex. “Din vina ta m-am simțit rău.,E vina ta dacă nu sunt fericit.”

Îl incriminez pe celălalt poate pentru că nu am putut spune ce simțeam în momentul în care acesta a vorbit, a făcut sau nu a făcut ceva. O recunoaștere mai fidelă și mai grabnică a sentimentelor mele reale, a ceea ce simt mi-ar permite să fiu mai mult în acord cu mine însumi și deci mai puțin într-un conflict interior.

Neînțelegerea vine din faptul că celălalt va interpreta aceasta drept o acuzație la adresa lui însuși și nu va înțelege că este o trecere in cuvinte necesară, indispensabilă pentru echilibrul meu intern. Exprimarea sentimentelor, a emoțiilor, a trăirilor a fost mult timp cenzurată în cultura noastră, fapt ce a dus la tot felul de conflicte, mărunte și inofensive, dar care, adunate în timp, ne poluează puternic organismul. Cuvintele îi sunt indispensabile copilului pentru a avea acces la simbolizare. Suntem ființe ale limbajelor, ființe ale cuvintelor. Am putea evita multe dintre somatizări dacă am îndrăzni să exprimăm tot ce simțim. Adevăratele noastre sentimente, percepțiile noastre intime, dorințele și temerile, contradicțiile, întrebările și răspunsurile nebunești ce ne vin… și, mai ales, dacă am fi înțeleși. Să învățăm să îmbrăcăm în cuvinte trăirea, ceea ce simțim și ceea ce credem.