10 sept. Schemele repetitive

Se întâmplă deseori, chiar dacă de o manieră foarte subtilă câteodată, ca același eveniment sau evenimente de același gen să se repete în perioade de cotitură din viața noastră și să ne cufunde din nou în aceleași situații problematice. E suficient să reflectăm un pic la propria existență pentru a le identifica! Unii își vor da seama că au mereu de-a face cu același gen de șef sau de colegi sau de clienți sau de iubiți, care le creează același gen de probleme. Alții vor descoperi în diverse momente ale istoriei lor acel tip de relații amicale care, inevitabil, se încheie prost, sau vor repera un comportament asemănător cu acela al unor strămoși ai familiei, sau același tip de accident sau aceeași problemă de sănătate.

Ionela nu a decis să fie părăsită de iubiti, la fel cum tatăl ei le abandonase cândva pe ea și pe mama ei. Ea nu face nimic în mod conștient pentru a ajunge într-o astfel de situație, și totuși asta i se întâmplă. O dată, de două ori, de trei ori….ca și cum acesta ar fi destinul ei, aceasta ar fi identitatea ei, să fie părăsită fară nicio explicație și să nu poată face nimic în acest sens. Ionela nu poate face efectiv nimic atât timp cât nu observă, nu simte că există ceva care o readuce neîncetat în situația de a trăi aceeași suferință, aceeași furie, aceeași durere.

Mare ciudățenie, schema asta repetitivă……e ca o cută falsă pe o țesătură. Odată marcată, ea rămâne acolo și nimeni nu se gândește să o calce în alt fel. Și chiar dacă decidem să o facem să dispară cu ajutorul unui fier de călcat, trebuie să repetăm de multe ori operațiunea pentru a reuși. Invariabil, materialul are tendința de a se îndoi iar în acel loc, căci cuta s-a imprimat în fibră…

Situația n-ar fi atât de gravă, dacă nu am suferi din cauza ei, uneori mai puțin, dar alteori chiar foarte tare. Schemele repetitive ne privează de libertatea noastră de a acționa și chiar de a avea vreo intenție în acest sens. Ele ne pun întotdeauna în postura de a suporta mai degrabă decât de a alege, ajungând să împiedice desfășurarea armonioasă a propriei noastre vieți. Cum să începem un proiect nou, când am suferit o serie de eșecuri? De ce am crede că suntem demni de iubire, dacă toți cei care ne-au iubit ne-au abandonat? De ce să ne atașăm de oameni care până la urmă pleacă sau mor? Cum să-i lăsăm celuilalt un spațiu în care el să poată trăi, fără a ajunge, în mod invariabil, să-l sufocăm?

Sunt mai multe motive pentru care schemele repetitive există. În primul rând, ele ne protejează de necunoscut, deși situația în care ne cufundă aceste scheme este, de cele mai multe ori, neconfortabilă, chear dureroasă, măcar e vorba despre o situație familiară, căreia a trebuit deja să-i facem față. Și oricât de ciudat ar părea, primul nostru reflex este întotdeauna acela de a ne îndrepta către ceea ce cunoaștem, pentru că e mai puțin înspăimântător decât ceea ce nu cunoaștem. Într-un fel , putem spune ca Ioana “știe” să fie părăsită încă din fragedă copilărie. Această repetare dureroasă nu poate fi decât o îngrădire, care devine din ce în ce mai statornică de-a lungul vieții.

Schemele repetitive nu sunt doar devastatoare. Ele pot deveni, de asemenea, o cale de eliberare, pentru că permit confruntarea repetată cu diverse problematici profunde și intime, care ajung să revină în conștiința noastră. Ioana a trebuit să treacă prin trei mari suferințe în dragoste până să poată face o legătură între ele și abandonul patern și să-și descopere, în sfârșit, durerea trăită în copilărie. Abia atunci când a resimțit acea durere inițială, când a conștientizat faptul că ea se repeta fără încetare și a mers pe urmele ei, în străfundurile propriului corp, astfel încât să o” dezactiveze”, tânara femeie a putut începe să se simtă mai bine.

Pare simplu, și așa ar fi, dacă nu am consuma atâta energie pentru a îngropa în memoria noastră, cât mai adânc posibil, ceea ce ne-a rănit profund sau ne-a pus în pericol, ca și cum am vrea să reducem la tăcere, să dăm uitării acea traumă, să o facem să dispară. Dar nimic nu se uită, nimic nu poate fi înăbușit, nimic nu dispare. Și de câtă muncă e nevoie pentru a clarifica toate aceste lucruri!