De ce are nevoie un copil pentru a se dezvolta armonios. Nevoia de interrelaționare umană.

Pentru a dezvolta conexiuni umane, avem nevoie de dragoste, atenție, empatie, respect, afecțiune, înțelegere și îndrumare. Avem nevoie de aceste lucruri atât din partea familiei, cât și din partea celor de vârsta noastră. Există două forme de relaționare cu ceilalți. Prima formă se referă la intimitate. De obicei, relațiile intime sunt cele pe care le avem cu familia, iubitul/iubita, precum și cu prietenii apropiați. Sunt cele mai strânse legături emoționale ale noastre. În cadrul relațiilor noastre intime, simțim același tip de conexiune pe care o avem cu mama sau cu tata.

A doua formă se referă la conexiunile sociale. Avem sentimentul că aparținem de un grup, că suntem integrați într-o lume socială mai largă. Relațiile sociale sunt cele cu cercurile noastre de prieteni sau cu grupurile din comunitate. Problemele legate de relaționare pot fi mai puțin evidente. La o primă vedere, păreți să vă integrați perfect. Probabil că aveți aproape o familie, persoane dragi sau că faceți parte dintr-o comunitate. Cu toate acestea, simțiți în adâncul sufletului că sunteți izolat de ceilalți. Vă simțiți singur și tânjiți să aveți acele legături care vă lipsesc. Doar cineva cu un ascuțit simț al observației și-ar putea da seama că nu vă găsiți locul printre ceilalți. Îi țineți pe ceilalți la distanță. Nu lăsați pe nimeni să se apropie prea tare. Este posibil să aveți probleme chiar mai mari. Puteți fi un singuratic – o persoană care este întotdeauna singura.

Ex. Andrei trecea de la o femeie la alta fără să se simtă satisfăcut, are probleme serioase de intimitate. El evită cu stângăcie intimitatea. Chiar și cele mai apropiate relații ale sale sunt superficiale. La începutul terapiei nu era în stare să numească o singură persoană de care se simțea apropiat. Andrei a crescut într-un vid emoțional. De-abia și-a cunoscut tatăl, iar mama sa era rece și distantă. Nimeni nu-și comunica sentimentele și nimeni nu exprima afecțiune fizică. Andrei a suferit în copilărie de deprivarea de afecțiune, de empatie și de îndrumare. Dacă aveți probleme de relaționare, înseamnă că suferiți din cauza singurătății. Probabil credeți că nimeni nu vă cunoaște cu adevărat și nimănui nu-i pasă de dumneavoastră (deprivare emoțională). Sau este posibil să simțiți că sunteți înstrăinat de lume, că nu vă găsiți locul nicăieri (izolare socială). Aveți sentimentul unui gol – al foamei de relaționare.

Citeste si   Împăcarea, reîmpăcarea cu agresorul

DEPRIVAREA EMOȚIONALĂ reprezintă credința că nevoia dumneavoastră de dragoste nu va fi satisfăcută niciodată pe deplin de către alte persoane. Simțiți că nimănui nu-i pasă cu adevărat de dumneavoastră sau că nimeni nu vă înțelege sentimentele. Sunteți atras de persoane reci sau distante, sau chiar dumneavoastră sunteti rece și distant, ceea ce vă face să aveți relații care se dovedesc inevitabil nesatisfăcătoare. Vă simțiți înșelat și alternați între a vă simți furios în legătură cu acest lucru și a vă simți rănit și singur. Ironia este că, în acest mod, prin furia dumneavostră, chiar îi veți alunga pe ceilalți, ceea ce va duce la prelungirea stării de deprivare emoțională.

IZOLAREA SOCIALĂ se referă la conexiunile dvs cu prieteni și grupuri de persoane. Are de a face cu sentimentul că sunteți diferit și izolat de restul lumii. Este posibil să vă simțiți izolat, întrucât copiii respingeau ceva ce făcea parte din identitatea dumneavoastră. Prin urmare, v-ați simțit indezirabil din punct de vedere social. Ca adult, probabil simțiți că sunteți urât, că nu sunteți dorit din punct de vedere sexual, că aveți un statut social sub standard, că nu vă pricepeți să faceți conversație, că sunteți plicticos sau că aveți vreun defect de orice fel. Retrăiți respingerea din copilărie, vă simțiți inferior și vă comportați ca atare în diverse contexte sociale.



Share