Rolul mamei de a oferi oglindire este unul dintre cele mai importante, prin acest proces, copiii se simt cunoscuți și ajung să se cunoască ei înșiși. Oglindirea are loc deopotrivă verbal și nonverbal și funcționează pe mai multe niveluri. Primul este cel în care copiii se simt luați în seamă și în contact cu mama. Atunci când un copil se simte văzut, el se poate recunoaște ca persoană în dezvoltare. Dacă, în schimb, copilul se simte invizibil sau nevăzut, adesea...

Să supraviețuiești unor situații și pericole dificile din punct de vedere material este oricum altceva decât să supraviețuiești unei experiențe traumatizante. Supraviețuirea în urma unei traume îl pune pe om în fața sarcinii de a prelucra psihic o experiență care l-a confruntat cu frica de moarte și cu neputința lui de a-și proteja viața. Orice formă de traumă conduce la strategii propii de supraviețuire. Posibilitățile pe care le au oamenii traumatizați de a realiza și menține clivajul lor psihic:Să...

Din pricina contactului inconștient cu conținuturile traumatice clivate și cu energiile traumatice covârșitoare ale părinților săi, copilul nu poate distinge între propriile sentimente și cele care nu-i aparțin lui, ci părinților săi. Ca atare, trauma simbiotică este întotdeauna asociată cu un haos interior, emoțional.Din moment ce sentimentele sunt hotărâtoare pentru dezvoltarea identității unui om, acest copil nu mai înțelege cine este el. Odată cu sentimentele traumatice ale mamei, copilul preia, în esență, identitatea ei, care se suprapune peste identitatea lui...

În ceea ce privește ideea unei reîmpăcări cu agresorul, aici, acest ideal de armonizare se străduiește să evite actualizarea propriei condiții de victimă și să păstreze iluzia iubirii față de agresor. Cine nu dispune de o relație stabilă cu eul propriu și rămâne blocat în trauma iubirii nu-și poate imagina că este capabil să trăiască și în absența contactului cu agresorul traumatizant. Nici în cazul agresorilor, procesul depășirii traumei nu se pune astfel în mișcare. El este mai degrabă zădărnicit...

Iubirea reală este iubirea trăită, este componenta unei relații concrete. Este vorba despre a iubi și a fi iubit.Într-o relație împlinită, fiecare partener dispune de atât de multă iubire, încât îi dăruiește cu drag celuilalt o parte din ea și acceptă cu drag iubirea celuilalt. Dăruirea iubirii nu este trăită ca o renunțare la ceva rar și prețios, care ar fi motivată doar atunci când se primește ceva la fel de valoros în schimb. A dărui iubire ține de un...

Cine ar dori să ducă o viață dincolo de dinamica relației agresor-victimă o poate face numai dacă reușește să iasă din sistemele de relații impuse de acestă dinamică. Un copil nu-și poate părăsi încă familia care nu-l iubește, iar de multe ori ieșirea dintr-un cupu traumatizant nu se poate face de azi pe mâine. Chiar și pentru un sistem de muncă abuziv și generator de victime, trebuie găsită mai întâi o alternativă solidă. Cel care și-a dat seama totuși că...

Îndrăznește să fii pe de-a-ntregul tu însuți și să te desprinzi de toate identificările și atribuirile care-ți fac rău! Recunoaște că nu poate exista o autoritate superioară ție, care să decidă asupra vieții tale și să-ți poată spune ce este bine și corect pentru tine. Tu nu trebuie să-i ceri nimănui permisiunea pentru propria-ți viață. Este viața ta și numai tu o poți trăi. Doar tu singur poți descoperi ce înseamnă o viață bună pentru tine.Terapia traumei psihice centrată pe...

Trauma propriei agresivități este inclusă cu mare probabilitate în orice biografie a traumei. Triada traumei de a nu fi fost dorit, iubit și protejat produce victime traumatizante, care au strategii de supraviețuire, acestea fac ca o victimă a traumei să devină într-un fel sau altul un agresor traumatizant.Fiindcă am refulat propria condiție de victimă și nu vrem s-o recunoaștem, reînscenăm acestă stare, transformându-i pe alții în victime ale propriilor noastre acțiuni. Până și copiii mici, de exemplu, exersează cu alți...

Când sunt afectat de 'trauma iubirii', există marele pericol să-mi implic și sexualitatea în căutarea zadarnică a iubirii și protecției, iar ea să fie exploatată de alții. Implicându-mi sexualitatea, încerc să primesc ceea ce sexualitatea nu poate obține. Astfel, mulți oameni intră într-o nouă încurcătură, trec din' trauma iubirii' în trauma următoare, cea a' sexualității'.Deoarece copiii care nu au fost iubiți și protejați de mamele lor sunt extremi de avizi de contact fizic și de atingeri, ei devin o pradă...

Cine există, deși, din punctul de vedere al celui care l-a creat, el n-ar trebui de fapt să existe, ajunge într-o contradicție fundamentală. El trebuie să-și afirme existența împotriva propriilor părinți. Trebuie să-și impună viața împotriva refuzului mamei sale și/sau a tatălui său. Cum reușește un copil acest lucru? Cum izbutește să trăiască mai departe chiar după tentativele de avort și să supraviețuiască în pântecele mamei în ciuda unor puternice sentimente de respingere? Potrivit observațiilor mele în procesele de terapie,...