Dependența este o reacție frecventă la durerea care nu a fost metabolizată. Ea se leagă de incapacitatea de autoalinare și autoreglare afectivă sau de reacția corpului la un impuls neconștientizat. Incapabili de a procesa aceste emoții și senzații inconfortabile, învățam să le reprimăm prin comportamente adictive, de obicei unele care asigură o formă de alinare sau amorțire.Dependențele legate de mâncare sunt deosebit de răspândite printre cei care au fost înfometați emoțional. Mâncarea este adesea asociată cu dragostea mamei, astfel că...

Rolul mamei de a oferi oglindire este unul dintre cele mai importante, prin acest proces, copiii se simt cunoscuți și ajung să se cunoască ei înșiși. Oglindirea are loc deopotrivă verbal și nonverbal și funcționează pe mai multe niveluri. Primul este cel în care copiii se simt luați în seamă și în contact cu mama. Atunci când un copil se simte văzut, el se poate recunoaște ca persoană în dezvoltare. Dacă, în schimb, copilul se simte invizibil sau nevăzut, adesea...

Din pricina contactului inconștient cu conținuturile traumatice clivate și cu energiile traumatice covârșitoare ale părinților săi, copilul nu poate distinge între propriile sentimente și cele care nu-i aparțin lui, ci părinților săi. Ca atare, trauma simbiotică este întotdeauna asociată cu un haos interior, emoțional.Din moment ce sentimentele sunt hotărâtoare pentru dezvoltarea identității unui om, acest copil nu mai înțelege cine este el. Odată cu sentimentele traumatice ale mamei, copilul preia, în esență, identitatea ei, care se suprapune peste identitatea lui...

Cine există, deși, din punctul de vedere al celui care l-a creat, el n-ar trebui de fapt să existe, ajunge într-o contradicție fundamentală. El trebuie să-și afirme existența împotriva propriilor părinți. Trebuie să-și impună viața împotriva refuzului mamei sale și/sau a tatălui său. Cum reușește un copil acest lucru? Cum izbutește să trăiască mai departe chiar după tentativele de avort și să supraviețuiască în pântecele mamei în ciuda unor puternice sentimente de respingere? Potrivit observațiilor mele în procesele de terapie,...

Cu cât un organism uman se confruntă mai devreme, pe parcursul dezvoltării sale, cu experiențe traumatice, cu atât mai profunde, mai diverse și mai durabile sunt prejudiciile ulterioare.Dacă în timpul dezvoltării sale prenatale un copil suferă prejudicii cauzate de intoxicări, alimentație proastă, conflicte interpersonale și violență, acestea lasă urme asupra acelor organe și părți ale corpului care se dezvoltau în momentul producerii traumei. Întrucât aceste prejudicii produse în copilărie sunt stocate în corp în mod inconștient, ulterior ne îndreptăm spre...

Nu este nevoie de o copilărie perfectă pentru a deveni un adult echilibrat. După cum spunea Winnicott, e nevoie să fie "îndeajuns de bună". Un copil are anumite nevoi de bază; siguranță, o interrelaționare umană, autonomie, stimă de sine, exprimare de sine și niște limite realiste. Dacă aceste nevoi sunt îndeplinite, copilul va avea o dezvoltare psihologică armonioasă. Problemele apar atunci când aceste nevoi nu sunt suficient satisfăcute.O capcană mentală este un tipar care începe în copilărie și are reverberații...

Mi se pare important să parcurgem aceste nouă luni în decursul cărora materia noastră capătă formă. În primul rând, pentru că de acolo venim noi și că e bine să ne amintim întotdeauna de unde venim. Apoi, pentru că pe parcursul acestei dezvoltări foarte precise, fătul este în mod clar receptiv la toate evenimentele, exterioare și interioare, ale existenței sale. Si pentru că, uneori, asocierea unei eveniment exterior cu un eveniment de dezvoltare interioară ne poate lămuri în privința originii...

"Nicio problemă nu poate fi rezolvată la același nivel de conștiință la care a fost creată." (Albert Einstein)Fiecare persoană poartă în ea copilul care a fost. Și nu doar amintirile acelui copil, ci și scenariul de viață creat inconștient cu mintea și percepțiile copilului. Un scenariu pe care îl urmează fără să-și dea seama, așa cum un cal merge pe drumul spre casă fără să-și propună conștient asta.Cu toții purtăm în noi mecanisme de apărare, create de copilul care am...

Pentru a răspunde la această întrebare, cei mai mulți dintre noi își indică data de naștere. În cultura noastră, s-a convenit că viața unui om începe în ziua și la ora când iese din burta mamei sale. Așa ni se definește identitatea și acestea sunt răspunsurile pe care le vom da pe tot parcursul existenței noastre. Și, dacă începem să explorăm un pic, nu ne va fi foarte greu să descoperim că istoria, propria noastră poveste, începe cu mult înainte...

Adeseori traumele par să "dormiteze", fără a se manifesta în vreun fel. Adânc îngropate și invizibile, ele ajung să fie date uitării pe deplin. Totuși, un eveniment foarte mărunt, a priori insignifiant, le poate reactiva cu o forță surprinzătoare. Cam la fel cum se întâmplă când o remarcă lipsită de importanță, lansată fără nicio intenție vătămătoare, poate declanșa furia excesivă a aceluia căruia i-a fost adresată, pentru că ea se va cuibări exact în zona lui sensibilă. Acel grăunte de...