17 iul. Acum sunt adult. De ce nu mă simt însă astfel?

Copiii părinților toxici au o nevoie atât de mare de aprobarea părintească încât aceștia îi împiedică să trăiască viața pe care și-o doresc. Ce-i drept, marea majoritate a adulților experimentează cel puțin o fuziune parțială cu părinții lor. Unii oameni se simt stânjeniți sau plini de resentimente atunci când le sugerez că identificarea lor cu părinții contravine intereselor lor personale.

Foarte puțini oameni sunt suficient de evoluați pentru a prelua controlul complet asupra vieții lor, fără a simți vreodată nevoia aprobării parentale. Cei mai mulți dintre oameni au plecat fizic de acasă, dar extremi de puțini și-au părăsit căminul inclusiv în plan emoțional. În esență, există două tipuri de fuziune familială.

Primul tip se referă la cedarea în fața părinților pentru a le face acestora pe plac. Indiferent de nevoile și de dorințele personale, cele ale părinților prevalează întotdeauna. Al doilea tip presupune exact opusul. Realitatea este că atunci când țipi la ei, când îi ameninți sau când te simți complet înstrăinat de părinții tăi, tu trăiești o fuziune la fel de mare cu aceștia. În cazul de față, oricât de contradictoriu ar părea, părinții tăi continuă să îți controleze masiv sentimentele și comportamentul. Atât timp cât continui să reacționezi atât de intens în fața lor, tu le acorzi puterea de a te irita, fapt care le permite să te controleze.

Convingerile sunt atitudini, percepții și concepte adânc înrădăcinate în psihicul personal, referitoare la alte persoane, la relații și la moralitate. Înainte de a începe orice proces de maturizare psihică și de schimbare a vieții tale, este foarte important să devii conștient de conexiunea dintre convingerile tale eronate, sentimentele negative și comportamentele care te autosabotează.

O parte din aceste convingeri plasează întreaga responsabilitate pentru sentimentele părinților pe umerii tăi. Atunci când părinți toxici se simt rău, ei se grăbesc de regulă să dea vina pe altcineva, iar acest altcineva este de regulă copilul lor. Dacă ai ajuns să crezi că sentimentele părinților tăi sunt responsabilitatea ta, probabil continui să crezi că stă în puterea ta să îi faci să se simtă fericiți sau triști. Atunci când îți bazezi majoritatea deciziilor din viața ta pe ceea ce simt părinții tăi în legătură cu ele, tu te privezi singur de liberul arbitru. Atât timp cât sentimentele lor vor fi puse întotdeauna pe primul loc, ei vor rămâne cei care îți vor controla viața.