De ce are nevoie un copil pentru a se dezvolta armonios. Nevoia de siguranță

Nu este nevoie de o copilărie perfectă pentru a deveni un adult echilibrat. După cum spunea Winnicott, e nevoie să fie „îndeajuns de bună”. Un copil are anumite nevoi de bază; siguranță, o interrelaționare umană, autonomie, stimă de sine, exprimare de sine și niște limite realiste. Dacă aceste nevoi sunt îndeplinite, copilul va avea o dezvoltare psihologică armonioasă. Problemele apar atunci când aceste nevoi nu sunt suficient satisfăcute.

O capcană mentală este un tipar care începe în copilărie și are reverberații pe tot parcursul vieții. A început prin ceva ce ni s-a făcut de către familie sau de catre alte persoane, am fost abandonați, criticați, hiperprotejați, abuzați, excluși sau deprivați- am fost răniți într-un fel sau altul. Capcana mentală a ajuns să facă parte din noi. La mult timp după plecarea din casa părintească, noi continuăm să creăm situații în care suntem tratați prost, ignorați, umiliți sau controlați și în care nu reușim să ne îndeplinim cele mai importante obiective. Capcanele mentale determină cum gandim, simțim, acționăm și relaționăm cu ceilalți. Ele ne declanșează sentimente puternice precum furia, tristețea și anxietatea.

NEVOIA DE SIGURANȚĂ

Capcanele ce țin de siguranța de bază sunt cele mai profunde. Ele debutează devreme, de când suntem bebeluș. Pentru un bebeluș sentimentul de siguranță este absolut fundamental, reprezintă o chestiune de viață sau moarte. Capcanele ce tin de siguranță se referă la modul în care un copil este tratat de către propria sa familie. Amenințarea abandonului sau a abuzului vine din partea persoanelor cele mai apropiate de noi, din partea celor care ar trebui să ne iubească, să ne îngrijească și să ne apere. Cei care au fost abuzați sau abandonați în copilărie au traume profunde. Nu se simt nicăieri în siguranță. Au sentimentul că în orice moment li se poate întâmpla ceva îngrozitor, o persoană pe care o iubesc ar putea să îi rănească sau să îi părăsească. Se simt vulnerabilii și fragili. Echilibrul lor poate fi distrus foarte ușor. Stările lor emoționale sunt intense și imprevizibile, iar persoanele de acest tip sunt impulsive și autodistructive.

Citeste si   Separare de mamă

Un copil are nevoie de un mediu de familie stabil și securizant. Într-un cămin ce oferă siguranță, copilul se poate baza pe disponibilitatea constantă a părinților. Ei sunt prezenți în viața copilului atât fizic, cât și emoțional. Nimeni nu suferă rele tratamente, certurile sunt în limitele obișnuite, nimeni nu moare sau părăsește copilul pentru perioade îndelungate.

Exemplu, Ionut , bărbatul pe care soția îl înșela constant, nu a avut parte de un cămin stabil în copilărie. Mama sa era alcoolică. Ionut declară că uneori mama sa lipsea de acasă și nopțile, pur și simplu dispărea, iar când era acasă, oricum nu conta, era fie beată, fie mahmură, fie se apuca iar să bea.

Dacă ați avut un părinte care avea probleme serioase cu băutura, atunci aproape sigur nevoia dumneavoastră de siguranță nu a fost îndeplinită. Am putea spune că Ionuț, acum adult, este dependent de starea de instabilitate. Situațiile instabile îl atrag ca un magnet, simte o atracție specială față de femeile instabile. Simte o puternică chimie față de ele, de ele se îndrăgostește cel mai profund. Un copil care se simte în siguranță se poate relaxa și poate avea încredere în cei din jur. Sentimentul primar de siguranță susține totul. Fără acest sentiment nu putem trece la următoarea etapă de dezvoltare, atât de multă energie se consumă atunci când suntem îngrijorați de starea noastră de siguranță, încât nu prea mai rămâne nimic disponibil pentru orice altceva. Stările de nesiguranță din copilărie sunt cel mai periculos de repetat. Te trezești că te arunci dintr-o relație distructivă în alta. Sau te trezești că eviți cu totul relațiile.

Citeste si   Părinții perfecționiști


Share