Limbajul si recuperarea amintirilor

Putem găsi experiențe nerostite care trăiesc în inconștientul nostru pretudindeni în jurul nostru. Ele apar în bizareriile limbajului nostru. Se exprimă în simptomele cronice de care suferim și în comportamentele noastre inexplicabile. Reapar la suprafață în tensiunile cu care ne confruntăm repetitiv în viața de zi cu zi. Aceste experiențe nerostite formeaza bazele limbajului nostru. Când incoștientul năvălește afară pentru a se face auzit, ceea ce auzim este limbajul. Cuvintele încărcate emoțional care compun limbajul sunt chei către amintirile din memoria nondeclarativă care continuă să fie vii atât în corpul nostru, cât și în “corpul” sistemului nostru familial. Acestea sunt îngropate ca niște nestemate în inconștientul nostru, așteptând să fie scoase la lumina zilei. Dacă nu reușim să le recunoaștem ca purtătoare de mesaje, pierdem indicii importante care ne-ar putea ajuta să descoperim misterul din spatele dificultăților noastre. Odată ce reușim să le scoatem la suprafață, facem un pas important către vindecarea traumei.

Limbajul ne ajută să “rostim” amintirile care au rămas “nerostite” ,permițându-ne să punem cap la cap evenimentele și experiențele care nu au putut fi integrate sau măcar reamintite. Când în conștiința noastră se adună suficiente asemenea piese, începem să compunem o poveste care ne adâncește înțelegerea a ceea ce poate să ni se fi întâmplat nouă sau membrilor familiei noastre. Începem să dăm sens amintirilor, emoțiilor și senzațiilor care probabil că ne-au bântuit întreaga noastră viață.

Odată ce le localizăm originea în trecut, în trauma suferită de noi înșine sau într-o traumă familială, putem înceta să le trăim ca și cum ar aparține prezentului.Și chiar dacă nu fiecare frică, anxietate și gând repetitiv pot fi explicate de un eveniment traumatic din familie, anumite experiențe pot fi mai bine înțelese dacă descifrăm limbajul nostru. Limbajul nostru este compus de cuvinte intense sau tensionate pe care le folosim pentru a ne descrie cele mai profunde frici.

Citeste si   Cum ajutăm copilul din noi să crească

Îl putem auzi, de asemenea, în văicărelile noastre privind relatiile, sănătatea, munca și alte situații de viață. Limbajul este trădat chiar și de modul în care ne-am deconectat de propriul nostru corp și de propria ființă. În esență el este efectul traumei prin care am trecut în copilăria timpurie sau al celei din istoria familială. Limbajul este neobișnuit prin faptul că ni se poate părea rupt de context, de ceea ce știm sau de ceea ce trăim. Limbajul poate să apară ca provenind din afara noastră, deși este trăit înăuntru. Când adunăm suficiente informații, începe să apară o hartă- o harta a inconștientului. Se numește harta limbajului și poate fi reprezentată chiar și pe hârtie. Cuvintele pe care le scriem vor determina direcția în care vom calători.

Fiecare dintre noi are o hartă a limbajului și fiecare hartă este unică. Harta limbajului nostru a existat probabil cu mult înainte să ne fi născut noi, se poate să fi aparținut tatălui sau bunicii noastre, iar noi pur și simplu, am purtat-o în locul lor. Unele hărți sunt formate în perioada în care nu puteam vorbi, în prima copilărie. Traumele nerezolvate din istoria familiei noastre se varsă succesiv din generație în generație, amestecându-se cu emoțiile, reacțiile ți alegerile noastre în moduri pe care niciodată nu ne gândim să le punem sub semnul întrebării. Presupunem că aceste experiențe își au originea în noi înșine. Sursa lor adevarată fiind ascunsă vederii noastre, adesea nu suntem capabili să facem diferența între ceea ce este al nostru și ceea ce nu este.

Citeste si   Separare de mamă


Share