Abuzatorii sexuali. Trădarea supremă

Incestul este poate cea mai crudă și mai năucitoare dintre toate experințele umane. El reprezintă o trădare a încrederii inerente care ar trebui să existe între orice copil și părinții săi. Din punct de vedere emoțional, el este devastator. Tinerele victime sunt dependente în totalitate de agresorii lor, așa că nu au unde să se ducă și la cine să apeleze. Protectorii lor devin pentru ei o închisoare a celor mai josnice secrete.

Incestul trădează însăși esența copilăriei, inocența ei. Incestul este greu de definit, căci implicațiile sale juridice și cele psihologice sunt complet diferite. Definiția legală este foarte îngustă, definind de regulă incestul ca un act sexual cu penetrare între două persoane înrudite direct. Din cauza acestei definiții, milioane de oameni nu își dau seama că au trecut printr-un incest, întrucât nu au fost “penetrați”.

Dintr-un punct de vedere psihologic, conceptul de incest acoperă o gamă mult mai largă de comportamente și de relații, între care: contactul fizic cu gura, sânii, organele genitale, anusul sau alte părți corporale ale copilului, cu scopul explicit de a-l excita sexual pe agresor. Mai mult decât atât, agresorul nu trebuie să fie neapărat înrudit direct cu victima sa, putând fi orice persoană pe care copilul o percepe ca pe un membru de familie, cum ar fi un părinte vitreg sau o rudă indirectă.

Există și alte tipuri de incest extrem de nocive, chiar dacă nu implică niciun contact fizic cu corpul copilului. Spre exemplu, dacă un agresor se expune sau se masturbează în fața copilului, ori chiar îl convinge pe acesta să pozeze pentru a fi fotografiat în poziții sugestive din punct de vedere sexual, el comite o formă de incest.

Definiția incestului trebuie să includă și faptul că acest gen de comportament trebuie să fie strict secret. Un tată care își îmbrățișează și își sărută cu afecțiune copilul nu face ceva care trebuie păstrat secret. Dimpotrivă, acest gen de atingeri este fundamental pentru binele emoțional al copilului. În schimb, daca tatăl mângâie organele genitale ale copilului sau îl pune pe acesta să i le mângâie pe ale sale, acest act reprezintă un incest și trebuie păstrat secret.

Există inclusiv comportamente mult mai subtile. Victimele acestui tip de incest nu sunt atinse sau agresate sexual, dar experimentează o invadare a simțului lor de intimitate și de siguranță. Mă refer aici la acte invazive precum spionarea unui copil care se dezbracă sau face baie, ori comentariile seducătoare sau explicit sexuale la adresa lui. Deși niciunul din aceste comportamente nu se încadrează în definiția oficială a incestului, victimele se simt adeseori violate și suferă multe din simptomele psihologice pe care le experimentează victimele incestului propriu-zis.

Citeste si   Depresia - o consecință a traumei

Miturile incestului

Incestul este o întâmplare rar întâlnită, incesul nu se întâmplă decât în familiile sărace sau needucate, agresorii care comit incest sunt depravați social sau sexuali, copiii sunt molestați mai des de străini decât de o persoană pe care o cunosc. (Susan Forward)

La fel ca în cazul abuzatorilor fizici, marea majoritate a familiilor în care este practicat incestul arată normal din afară. Părinții pot fi lideri religioși sau ai comunității, cu o mare reputație referitoare la standardele lor morale ridicate. Este incredibil cât de mult se pot schimba oamenii în spatele ușilor închise. 90% dintre victimele incestului nu spun niciodată nimănui ce li s-a întâmplat. Ele păstrează tăcerea nu doar pentru că se tem de ceea ce li se poate întâmpla, dar și pentru că se tem să nu își destrame familia. Incestul le sperie, dar gândul de a fi responsabile pentru distrugerea familiei le sperie mult mai tare.

Loialitatea față de familie este o forță incredibil de puternică ce acționează în viața copilului, indiferent cât de coruptă este familia respectivă. Copiii abuzați sexual își dau rapid seama că credibilitatea lor este infinit mai redusă decât cea a agresorilor lor. Nu contează dacă părintele este alcoolic, șomer sau înclinat către violență. Rușinea pe care o simte victima unui incest este unică în felul ei.

Oricât de mici ar fi, victimele incestului știu că trebuie să păstreze secretul. Indiferent dacă li se spune sau nu să păstreze tăcerea, ele intuiesc că acțiunile agresorului lor sunt interzise și rușinoase. Cu alte cuvinte, ele înțeleg că sunt violate, chiar dacă sunt prea tinere pentru a înțelege ce este sexualitatea, se simt murdare. Așa cum copiii abuzați verbal sau fizic devin una cu vinovăția pe care o simt, la fel se întâmplă și în cazul victimelor incestului, cu diferența că de data aceasta vinovăția este dublată de rușine.

Citeste si   Stresul afectează corpul și spiritul

Convingerea că este numai vina mea capătă o intensitate maximă în cazul victimelor incestului. Această convingere generează apoi un sentiment puternic de dispreț față de sine, rușine sau se simte murdară și dezgustătoare. Îndeosebi în cazurile de incest între tată și fiică, cel dintâi devine obsedat de fiica lui și nefiresc de gelos pe prietenii acesteia. El o poate bate sau abuza verbal, transmițându-i mesajul că îi aparține. Această obsesie distorsionează dramatic etapele normale de dezvoltare ale copilăriei și adolescenței. În loc să devină din ce în ce mai independentă de controlul parental, victima incestului se simte din ce în ce mai dependentă de agresorul ei.

Singura manieră în care numeroasele victime ale traumei timpurii a incestului pot supraviețui constă în ascunderea acestor amintiri cât mai adânc în conștiința lor, astfel încât acestea nu mai ies la suprafață decât foarte mulți ani mai târziu. Aceste amintiri pot ieși adeseori la iveală în urma unui eveniment….nașterea unui copil, a căsătoriei, a morții unui membru al familiei, a urmăririi unei emisiuni despre incest sau prin retrăirea traumei într-un vis etc. De asemenea, se întâmplă frecvent ca aceste amintiri să iasă la suprafață atunci când victima face psihoterapie pentru alte probleme. Chiar și atunci când aceste amintiri ies la suprafață, multe victime intră în panică și încearcă să le respingă, refuzând să le dea crezare.

Foarte puțini oameni vorbesc de incestul mamă-fiică, motivația incestului pare să fie o distorsionare gravă a nevoii de gingășie, de contact fizic și de afecțiune. Mamele capabile să încalce în acest fel legăturile materne normale sunt de regulă foarte tulburate și adeseori psihotice. Victimele incestului devin adeseori actori foarte buni. În lumea lor interioară există atât de multă teroare, confuzie, tristețe, singurătate și izolare că multe dintre ele își dezvoltă un sine fals prin care se conectează cu lumea exterioară, acționând ca și cum totul ar fi normal în viața lor. Agresorul și victima sa creează o performanță actoricească demnă de un Oscar pentru a păstra secretul în interiorul familiei.

Ce se întâmplă cu celălalt părinte?

Foarte multe victime ale unei relații de incest tată-fiică erau mai revoltate pe mama decât pe tatăl lor. Ele sunt convinse că acestea știau sau bănuiau ceva, întrucât indiciile abuzului erau evidente. Orice adult care a fost molestat în copilărie se simte inevitabil inadecvat, fără valoare și rău/stricat. Chiar dacă la suprafață viața sa pare normală sau de succes, orice victimă a unui incest împărtășește aceleași sentimente tragice, de  murdar, stricat și diferit.

Citeste si   Mecanisme de apărare interpersonale și mecanisme de apărare intrapsihice

Majoritatea victimelor incestului au dificultăți relaționale în stadiul de adulți. Chiar dacă găsesc un partener plin de iubire , fantomele trecutului reușesc să le contamineze relația, îndeosebi în plan sexual. Se întâmplă frecvent ca victimele incestului să simtă o repulsie în fața sexului. Sexul devine o reamintire constantă a durerii și trădări din copilărie. Alte victime ale incestului, se folosec de sexualitatea lor într-o manieră denigratoare, întrucât au crescut convinse că sexul este singurul lucru din lume la care se pricep. Chiar dacă s-au culcat cu sute de bărbați în schimbul unei doze mici de afecțiune, multe din aceste victime continuă să considere sexul respingător.

Un număr foarte mare de victime ale incestului, devin supraponderale în anii maturității. Surplusul de greutate are două scopuri importante pentru victimă 1) aceasta își imaginează că îi ține la distanță pe bărbați de ea, 2) corpul ei își crează o imagine falsă de putere și de protecție. Multe victime devin îngrozite când încep să slăbească, acest lucru le face să se simtă din nou neajutorate și vulnerabile.

Un alt simptom comun în rândul victimelor incestului sunt durerile recurente de cap. Acestea reprezintă nu doar o manifestare fizică a furiei și anxietății lor reprimate, ci și o formă de autopedepsire. Multe victime uită de sine printr-un abuz de acool, droguri și pastile. Acestea le amorțesc temporar sentimentul interior de gol și de pierdere. Din păcate, această amânare a confruntării cu problema reală nu face decât să le prelungească suferința. Un număr mare de victime caută pedeapsa inclusiv în lumea exterioară.



Share