11 dec. De ce are nevoie un copil pentru a se dezvolta armonios. Stimă de sine.

Stima de sine reprezintă sentimentul că suntem valoroși în viața noastră personală, socială și profesională. Aceasta derivă din experiența de a fi fost iubit și respectat în copilărie în propria familie, de către prieteni, precum și la școală. La modul ideal, noi toți ar fi trebuit să avem o copilărie care să ne susțină stima de sine. Noi toți ar trebui să ne simțim iubiți și apreciați de către familie, acceptați de către colegi și plini de succes la școală. Ar fi fost bine să primim laude și încurajări, fără prea multă critică sau respingere.

Dar este posibil să nu se fi întâmplat așa. Este posibil ca unul dintre părinți sau un frate ori o soră să vă fi criticat atât de mult, încât nimic din ceea ce făceați nu era suficient de bun. Vă simțeați nedem de a primi iubire. Poate ați fost respins de către cei de vârsta dumneavoastră. V-au făcut să vă simțiți indezirabili, sau simțeați că nu erați bun de nimic. Ca adult, vă simțiți nesigur în legătură cu diverse aspecte ale vieții dumneavoastră. Nu aveți suficientă încredere de sine în acele zone ale vieții în care vă simțiți vulnerabil – relații intime, contexte sociale, viață profesională. În acele domenii de vulnerabilitate, vă simțiți inferior altora.

Sunteți hipersensibil la critică și respingere. Provocările vă fac să vă simțiți anxios. Fie evitați provocările, fie nu vă descurcați cu ele. Poate aveți sentimentul inadecvării în privința carierei sau reușitelor profesionale, vă face să vă simțiți lipsit de succes, mai puțin talentat și mai puțin inteligent decât colegii dumneavoastră. Capcana deficienței se referă la sentimentul unui defect fundamental – la senzația că persoanelor care ajung să vă cunoască mai bine vă vor plăcea mai puțin.

Ex. Andra este clienta care a fost abuzată sexual de tatăl vitreg.  Aproape întotdeauna copiii dau vina pe ei înșiși pentru abuzul suferit, crezând că se întâmplă din cauza faptului că nu sunt suficient de buni sau că nu merită să fie iubiți. Andra își neagă propiile nevoi, fiincă nu crede că merită mai mult.

Atunci când ne este afectată stima de sine, trăim o stare de rușine cu privire la cine ești tu cu adevărat. În copilărie , nu ați simțit că familia dumneavoastră vă respectă felul de a fi. În schimb, erați criticat pentru “defectele” dumneavoastră. Vă învinuiați de unul singur – simțeați că nu meritați afecțiunea nimănui. Ca adult, vă este teamă de dragoste. Vi se pare greu de crezut că cei apropiați vă apreciază, deci vă așteptați la respingere. Frica de eșec reprezintă credința că nu sunteți suficient de performant la școală, la muncă, la sport și în alte domenii. Credeți că ați eșuat, comparativ cu colegii dumneavostră. În copilărie, ceilalți v-au făcut să vă simțiți inferior din cauză că nu ați avut succesele așteptate. Este posibil să fi avut dificultăți de învățare sau să nu fi deprins niciodată disciplina necesară pentru a stăpâni abilități importante, cum ar fi cititul. Ceilalți copii erau mereu mai buni decât dumneavoastră. Vi se spunea că sunteți “prost”, “netalentat” sau “leneș”. Ca adult, vă mențineți în această capcană, exagerând dimensiunile eșecului și comportându-vă astfel încât să prelungiți starea de eșec.