Putem găsi experiențe nerostite care trăiesc în inconștientul nostru pretudindeni în jurul nostru. Ele apar în bizareriile limbajului nostru. Se exprimă în simptomele cronice de care suferim și în comportamentele noastre inexplicabile. Reapar la suprafață în tensiunile cu care ne confruntăm repetitiv în viața de zi cu zi. Aceste experiențe nerostite formeaza bazele limbajului nostru. Când incoștientul năvălește afară pentru a se face auzit, ceea ce auzim este limbajul. Cuvintele încărcate emoțional care compun limbajul sunt chei către amintirile din...

Înțelegerea modului în care sunt stocate amintirile traumatice poate arunca o lumină asupra a ceea ce se întâmplă cu cuvintele noastre atunci când suferim un șoc.Memoria de lungă durată este adesea considerata de două feluri; memorie declarativă și nondeclarativă. Memoria declarativă, denumită și memorie explicită sau narativă, reprezinta capacitatea de a ne reaminti în mod constient fapte sau evenimente. Acest tip de, de memorie depinde de limbaj, pentru a organiza, clasifica și stoca informațiile și experiențele care vor deveni mai...

Mai simplu spus, ajung la noi, prin intermediul propriei noastre mame, aspecte ale acelor metode de creștere a copiilor folosite de bunica noastră. Traumele pe care le-a îndurat bunica, durerile și tristețile ei, greutățile ei din copilărie sau din relația ei cu bunicul, pierderea celor pe care i-a pierdut și care au murit prea devreme---toate s-au transpus într-un anumit grad în felul în care a crescut-o pe mama. Detaliile evenimentelor care le-au modelat viețile pot rămâne ascunse conștiinței noastre, dar...

Atunci când respingem, judecăm, blamăm sau ne distantăm de oricare dintre părinții noștri, reverberațiile sunt resimțite și înăuntru nostru. Poate că nu suntem conștienți de acest lucru, dar a respinge un părinte este același lucru cu a respinge o parte din noi înșine. Când ne rupem de părinții noștri, calitățile pe care noi le considerăm negative la ei se pot exprima in noi în mod inconștient. Dacă, de exemplu, îi percepem pe părinții noștri reci, sau critici, sau agresivi, ne...

Teoria stresului poate avea o contribuție importantă la înțelegerea relațiilor de atașament perturbate. Teoria traumei, în diversele ei fațete, a fost o cheie și mai bună pentru explicarea faptului că părinții, deși sunt prezenți fizic pentru copiii lor, nu pot fi totuși disponibili emoțional. Conceptul de „traumă psihică” semnifică trei lucruri:situația deosebit de amenințătoare și copleșitoare pentru om (de exemplu, un tsunami sau un atac armat asupra sa). trăirea interioară a acestei situații, care începe cu o reacție extremă...

Noi, oamenii, suntem ființe care trăiesc în grupuri. Trăim, supraviețuim, prosperăm în grupuri și ne prăbușim în ele. Ne naștem într-un grup de oameni și creșțem în el. Suntem, trup și suflet și cu toate simțurile, specialiști în a ne păstra și modela viața în grupuri umane.Viața noastră începe prin unirea unui spermatozoid cu un ovul. O femeie și un bărbat ne transmit viață. Pentru noi, ei sunt mama și tata, rădăcinile identității noastre unice. Intr-un caz normal, noi creștem...

Pielea capului ne mănâncă, ochii ne ustură, nasul curge, urechile țiuie, buzele sunt crăpate, gâtul ne ustură, picioarele sunt umflate – se întâmplă să ne simțim corpul în acest mod sau în vreunul similar. Unele dintre aceste senzații sunt trecătoare. Ele durează câteva minute, uneori chiar zile sau săptămâni, iar apoi dispar brusc. Altele sunt permanente și ne însoțesc întreaga viață. Uneori ne deranjează mai puțin, alteori mai mult. Câteodata pot fi insuportabile și ne răpesc bucuria de a trăi.Pentru...