E imposibil să ne sustragem, toți suntem bombardați de șocurile, mai mici sau mai mari, la care ne supun vicisitudinile vieții. Veselă, surprinzătoare, uimitoare, existența noastră poate fi totodată dureroasă, grea, chinuitoare. Suferințele lasă în noi urme și răni, mai mult sau mai puțin bine cicatrizate, în jurul cărora ne construim ca persoane, cel mai adesea în mod inconștient. Travaliul asupra memoriei corpului vizează tocmai aceste răni. Pentru că ele constituie tot atâtea "noduri", "obstacole" și" blocaje" care ne stăvilesc...

De parcă această împotmolire în comportamente aberante, în obiceiuri mai mult sau mai puțin letale pe termen lung sau scurt și în condiționări absurde n-ar fi deja suficient de complicată și de dureroasă, iată că lucrurile nu se opresc aici. Psihanaliza a demonstrat clar că fiecare dintre noi obținem "beneficii secundare" din suferințele noastre, chiar și din cele mai violente.Un copil poate să sufere îngrozitor de otite repetate, dar ele îi permit, de asemenea, să aibă acces la căldura reconfortantă...

Se întâmplă deseori, chiar dacă de o manieră foarte subtilă câteodată, ca același eveniment sau evenimente de același gen să se repete în perioade de cotitură din viața noastră și să ne cufunde din nou în aceleași situații problematice. E suficient să reflectăm un pic la propria existență pentru a le identifica! Unii își vor da seama că au mereu de-a face cu același gen de șef sau de colegi sau de clienți sau de iubiți, care le creează același...

Într-o situație traumatică ele au rolul de a preveni ceea ce este mai rău, adică moartea fizică și dezintegrarea psihică. Ele ajută persoana să supraviețuiască situației traumatice, datorită faptului că efectuează clivajul. Ele blochează exprimarea aspectelor traumatizate, prin faptul că le descompun în părți componente, le golesc de afecte, le îndepărtează de eu și le elimină din conștiință. Iar dacă persoana poate să funcționeze mai departe, aceasta se întâmplă pentru că acele zone ale corpului care sunt implicate în mod...

Există o anumită insolență în curtarea antisocialului. În timpul procesului de seducție, în antisocial se trezesc și se ciocnesc două forțe: impulsivitatea care îl împinge "să ia tot ce-și dorește", fără vreun fel de considerație, și conștiința că orice apropiere de sexul opus presupune să-l convingi și să-l captezi pe celălalt cu binișorul. Cum nu stau tocmai bine la capitolul autocontrol, este posibil să răbufnească în ei anumite comportamente dominatoare. Nu este vorba că nu și-ar arăta interesul, căci o...

Durerea sufletescă este o reacție normală și necesară la orice pierdere, nu doar la cea a unei vieți omenești. Cel mai probabil ai experimentat și tu pierderi masive în copilăria ta:Pierderea sentimentelor pozitive legate de sine Pierderea sentimentului de siguranță Pierderea încrederii Pierderea bucuriei și spontaneității Pierderea unor părinți plini de afecțiune și de respect Pierderea copilăriei Pierderea inocenței Pierderea iubirii Pierderea unei persoane ...

Mânia este o emoție supărătoare. Ea poate fi asociată adeseori cu abuzurile din copilărie, sau cu oamenii pe care i-ai văzut furioși când erai copil. Multă lume se teme de impresia făcută asupra altora dacă aceștia i-ar vedea furioși și se tem să nu fie respinși. Ei cred că oamenii buni și plini de iubire nu se înfurie niciodată, sau nu au dreptul să fie furioși pe părinții care le-au dat viață.Peste toate, furia este foarte înspăimântătoare. Mulți oameni se...

Copiii părinților toxici au o nevoie atât de mare de aprobarea părintească încât aceștia îi împiedică să trăiască viața pe care și-o doresc. Ce-i drept, marea majoritate a adulților experimentează cel puțin o fuziune parțială cu părinții lor. Unii oameni se simt stânjeniți sau plini de resentimente atunci când le sugerez că identificarea lor cu părinții contravine intereselor lor personale.Foarte puțini oameni sunt suficient de evoluați pentru a prelua controlul complet asupra vieții lor, fără a simți vreodată nevoia aprobării...